Rolul tatălui în familie


         „Oricărui copil îi lipseşte tatăl, dacă nu-l poate admira pe al său” J. Plaquevent

Familia modernă tipic europeană este alcătuita din tată, mamă şi copii; ambii părinţi lucrează şi amândoi contribuie la creşterea şi dezvoltarea copiilor.

Conceperea copilului, sarcina, aducerea lui pe lume, creşterea şi îngrijirea, toate necesită prezenţa ambilor părinţi pentru a creste un copil sănătos din toate punctele de vedere şi pentru a-i oferi cel mai bun model de viaţă.

La început universul copilului este familia. De la ea se aşteaptă satisfacerea nevoilor sale fundamentale de securitate, nevoi alimentare, protecţie, afecţiune, iniţiere în viaţă, un model. Mai întâi de toate mama şi tata sunt un cuplu şi atitudinea care o au unul faţă de celălalt se repercutează asupra copilului. În jurul mamei şi al tatălui, fraţii surorile, bunicii, unchii, mătuşile, verii, constituie constelaţia din jurul copilului. Această constelaţie va lăsa o amprentă adâncă asupra personalităţii copilului şi-l va direcţiona în viaţa lui.

Obligaţiile pe care şi le-a asumat la întemeierea familiei fac ca tatăl să se implice imediat după naştere în îngrijirea lui cu dragoste, iar societatea modernă promovează modelul parental de creştere a copilului.

Ştiaţi că în primii trei ani de viaţă fiinţa umana învaţă jumătate din ceea ce va învaţă în tot restul vieţii sale?

Rolul tatălui

Existenţa triunghiului tată-mamă-copil are un rol important în învăţarea vorbirii, vorbirea constituind primul mod de „socializare” a copilului. Impresia că tatăl domină lumea exterioară oferă sentimentul de siguranţă copilului. El inspiră copilului dorinţa de a deveni ca el.

Un tată dominator (cu membrii familiei) va avea un copil timid şi supus sau dimpotrivă, rebel şi autoritar.

Tatăl prieten discută liber cu copilul său, dar nu trebuie să devină complice la încălcarea regulilor. A-l înţelege pe copil nu înseamnă a-i permite orice. Copiii crescuţi fără nici o constrângere nu vor putea suporta nici o frustrare şi vor fi capricioşi şi veşnic nemulţumiţi.

Tatăl absent, cel plecat mereu, care nu se simte capabil să exercite un control asupra copiilor riscă să aibă copii incapabili să se conformeze anumitor imperative şcolare, sociale sau morale.

Pentru băieţi, tatăl deţine un rol important în validarea propriei masculinităţi, de aceea este important ca tatăl să îşi încurajeze fiul (fiii) să îşi dezvolte aptitudinile personale şi nu sa ii critice sau sa le compare performantele si aptitudinile cu ale sale. Este foarte important ca tatăl să se implice în relaţia cu fiii săi şi să îi iniţieze în activităţi specific masculine, fără însă a le cere cu orice preţ performante deosebite, ci încurajându-i şi descoperind ceea ce îi place fiecăruia mai mult să facă. Tatăl poate servi drept model de şot în cuplu pentru fiul său, şi în acest caz, un rol indirect în dezvoltare îl are relaţia tatălui cu mama copilului. Dacă relaţia nu este armonioasă, dacă de exemplu, tatăl este abuziv faţă de mamă este posibil ca şi fiul să devină un soţ abuziv.

Ca şi tată, prin comportamentul faţă de copil, joacă un rol fundamental în dezvoltarea gândirii lui, a inteligenţei şi a interesului acestuia pentru anumite activităţi, cum ar fi fotbalul, tenisul, utilizarea calculatorului, cititul sau dansul.

Tatăl va reprezenta întotdeauna în fata copilului, o poartă către experienţe noi şi către dezvoltarea autonomiei, cel mic având o vizibilă tendinţa de a imita şi de a face cât mai multe lucruri asemenea tatălui.

Mulţi taţi vor spune ca sunt foarte ocupaţi cu job-ul. Tatăl poate să se joace cu fiul, să-l înveţe cum funcţionează calculatorul sau cum funcţionează o maşină, să joace împreună fotbal sau tenis, să danseze, să-i citească înainte de culcare, să meargă la şcoală pentru a se interesa de situaţia lui la învăţătură sau să organizeze excursii cu toată familia.

Ajuns acasă, tatăl trebuie să fie şi el foarte atent la copii, pentru ca aceştia să-i simtă că au lângă ei un tata, iar nu un musafir. Astfel, tatăl trebuie să se joace mult cu copiii săi, aceasta activitate fiind poate chiar cea mai benefică pentru o bună dezvoltare a acestora, întărindu-le încrederea în părinţi şi dragostea reciproca. Buna înţelegere dintre cei doi părinţi este vitală pentru o creştere sănătoasa a copiilor, iar mai ales a băieţilor.

Este foarte important să existe o relaţie vie, nemijlocită a tatălui cu copiii, să aibă micile lor secrete, glume, jocuri, iar mamele să încurajeze şi să susţină dezvoltarea acestei relaţii.

Copilul are nevoie de un tată, are nevoie de ambii părinţi pe care să-i consulte mai târziu în deciziile pe care le ia şi în nelămuririle pe care le are.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Rolul tatălui în familie&8221;

  1. Anca - Teodora Butiuc zice:

    Sunt o mamica vaduva de curand, a unei fetite de 3 ani. Stiti cine mi-a trimis acest material, printr-un raspuns pe Facebook? Barbatul care si-a exprimat deschis iubirea pentru mine si dorinta de a intra in rolul de tata pentru fetita mea. Nu este extraordinar? Va felicit pentru material, intai pentru ca ati castigat un viitor tatic in convingeri si in importanta statutului sau, apoi pentru ca m-ati castigat pe mine, ca mamica, astazi atat de dezorientata si de vulnerabila. Mi-ar placea sa tinem legatura – avand in vedere faptul ca eu abia acum v-am descoperit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s