Cum putem să prevenim şi să gestionăm gelozia între fraţi?


gelozia intre frati    

Gelozia este o combinaţie a sentimentelor de mânie şi de teamă – mânie, deoarece copilul este frustrat în dorinţa sa de a fi iubit cel mai mult sau în primul rând, şi teamă, datorată posibilităţii de a pierde dragostea părinţilor săi.

Gelozia poate fi provocată atunci când părinţii au un alt bebeluş de a cărui îngrijire se ocupă mai atent şi căruia trebuie să-i acorde mai mult timp pentru a-i satisface nevoile.

Copilul mai mare, care, până acum, a fost obişnuit să i se acorde toată atenţia, are impresia că nu mai este iubit, pentru că nu mai petreceţi atât de mult timp cu el. Pe parcursul acestei perioade de acomodare, copilul mai mare poate fi încurajat să ajute la îngrijirea sau la confortul bebeluşului, în timp ce voi, ca părinţi, vă asiguraţi că petreceţi cât mai mult timp cu el, astfel încât să nu se mai simtă gelos. Când trebuie să fiţi împreună cu nou-născutul, veţi descoperi că, în general, copiii de trei sau patru ani pot începe să înţeleagă situaţia, atunci când le vorbiţi deschis şi le spuneţi: „John se simte rău acum pentru că îi este dor de mami şi vrea să îl iau în braţe”. „Uneori, când ţi-este teamă sau nu te simţi bine ai nevoie de mine ca să te iau în braţe şi să te strâng lângă mine, dar acum este rândul lui John”.  În acelaşi timp, poate fi de folos să vă avertizaţi din timp copiii că va mai sosi un bebeluş în casă, pentru că are şi el nevoie de cineva care să-l îngrijească. Discutaţi cu ei despre posibilitatea ca în inima lor să apară simţămintele de gelozie şi îndrumaţi-i cum să le rezolve înainte de sosirea copilului nou-născut.

Este interesant de observat că, în cadrul familiei, întâiul născut este, de obicei, mai gelos decât următorii. Gelozia în familie tinde să scadă o dată cu creşterea numărului de membri. De asemenea, există mai multă gelozie în căminele în care părinţii sunt exagerat de grijulii, inconsecvenţi şi geloşi.

Gelozia copiilor mici este îndreptată, de obicei, împotriva unei alte persoane – cea despre care copilul crede că i-a uzurpat locul în afecţiunea celor dragi. Uneori, gelozia îl face pe copil să revină la vechile obiceiuri sau comportamente imature, cum ar fi suptul degetului, udarea patului noaptea, o atitudine generală de neascultare, cerşirea atenţiei prin refuzul de a mânca, pretenţia că este bolnav sau că îi este teamă.

De obicei, gelozia apare atunci când în familie se naşte un nou copil, iar copilul mai mare simte că părinţii lui îl iubesc mai mult pe bebeluş. De ce? Pentru că ei stau atât de mult cu el. În mintea copilului, atenţia care i se acordă (timpul) este considerată ca fiind echivalentă cu dragostea. Cu cât părinţii acordă mai multă atenţie bebeluşului, cu atât copilul mai mare simte că ei îl iubesc pe acesta mai mult decât pe el.

 Iată câteva sugestii:

1. Începe să îţi pregăteşti copilul mai mare pentru a-l primi pe nou-născut înainte ca bebeluşul să se nască. Este nevoie de timp până când copilul se obişnuieşte cu ideea că va împărţi atenţia părinţilor cu altcineva.

2. Zugrăveşte-i o imagine realistă cu privire la cum va arăta viaţa familiei o dată cu venirea pe lume a bebeluşului. Nu-i spuneţi că bebeluşul va fi un excelent tovarăş de joacă, sau că el, copilul mai mare, îşi va iubi foarte mult frăţiorul sau surioara. S-ar putea ca, la sosirea nou-născutului, nici una dintre ele să nu fie adevărată! Spune-i ceva de genul acesta: „Dumnezeu l-a creat pe fiecare copil să ocupe un loc special în mijlocul familiei. Iar familia noastră, (mami, tati şi tu, copilul mai mare), este binecuvântată că Dumnezeu ne-a ales pe noi să fim căminul acestui bebeluş deosebit. Toţi bebeluşii sunt deosebiţi – dar nu este întotdeauna uşor să trăieşti alături de ei. Bebeluşul nu poate să vorbească, de aceea, când vrea ceva, plânge. Nu poate să mănânce singur, astfel că va trebui să-i dăm noi să mănânce. Şi nu poate să meargă singur nici măcar până la baie, astfel că noi va trebui să-i schimbăm scutecele murdare. Bebeluşul consumă o grămadă de timp, astfel că noi, toţi trei, vom avea mult de lucru ca să putem avea grijă de el. Şi tocmai când eu mă voi aşeza lângă tine ca să-ţi citesc o povestire sau voi începe să te ajut să construieşti ceva din cuburi, s-ar putea ca bebeluşul să înceapă să plângă, pentru a ne spune că îi este foame sau că trebuie să-i schimbăm scutecul. Ce crezi că ar trebui să facem?”

Discutând cu mult timp înainte cu copilul mai mare aceste situaţii specifice, care este posibil să apară, şi lăsându-l să-şi dea seama singur că va trebui să mergi să-l îngrijeşti mai întâi pe bebeluş, îl vei ajuta să accepte mai uşor situaţia, atunci când se va ivi.

3. Încurajează-ţi copilul să simtă că bebeluşul aparţine întregii familii, nu doar mamei sau tatălui.

4. Ajută-ţi copilul să pregătească un dar pentru bebeluşul nounăscut, aşa cum magii i-au adus daruri bebeluşului Isus. Poate că ar fi bine să pregăteşti şi un dar pe care copilul să-l primească din partea bebeluşului, la sosirea acestuia acasă.

5. Unii părinţi au cumpărat o păpuşă specială pentru copilul lor mai mare, pe care să i-o ofere când vin cu bebeluşul de la maternitate.

Astfel, în timp ce mama se ocupă de îngrijirea bebeluşului adevărat, copilul mai mare se ocupă de bebeluşul-păpuşă.

6. Discută despre cum poate contribui fiecare la binele celorlalţi membri ai familiei. Menţionează lucrurile pe care le poate face copilul mai mare pentru bebeluş şi, de asemenea, ce poate să facă

bebeluşul pentru copilul mai mare; de exemplu, să-i încălzească patul înainte de a intra în el pentru culcare, să-l facă să râdă, să-i prindă degetele în mânuţele lui etc.

7. Lasă-l pe copilul mai mare să-l vadă, să-l atingă şi să-l ia în braţe pe bebeluş cât mai curând posibil după naşterea acestuia, astfel încât să simtă că nu este ţinut departe de el.

8. Când bebeluşul este adus acasă, nu-l obliga pe copilul mai mare să fie de faţă în momentele mai intime dintre mamă şi bebeluş, cum ar fi alăptatul la sân sau îmbăiatul de seara. Adeseori, imaginea mamei împreună cu bebeluşul stârneşte simţămintele de gelozie, mai ales atunci când mama nu mai are un braţ liber sau o „poală în plus”, ca să îl ţină şi pe copilul mai mare. În astfel de momente, ar putea fi de folos ca o altă persoană să ajute la îngrijirea bebeluşului în primele câteva zile, astfel încât mama să aibă suficient timp şi două braţe libere pentru a-l reasigura pe copilul mai mare de dragostea ei.

9. Fii pregătit să treci testul dragostei. Acest test al dragostei este ceva ce apare foarte frecvent, atunci când în familie se mai naşte un copil. Copilul mai mare îi vede pe părinţi petrecând atât de mult timp cu bebeluşul, încât începe să creadă că părinţii îl iubesc pe acesta mai mult decât pe el şi, de aceea, le pune dragostea la încercare, făcând tot felul de lucruri interzise ca, de exemplu, să-l trezească pe bebeluş din somn sau să răstoarne ligheanul cu scutece puse la înmuiat. Dacă vei ţipa la copil şi îl vei pedepsi, vei cădea la testul dragostei, făcându-l să simtă prin aceasta că îl iubeşti mai mult pe bebeluş. Apoi, chiar dacă nu va avea motive, copilul mai mare nu se va putea mulţumi cu o astfel de situaţie, aşa că va continua să îţi pună dragostea la încercare. Singura cale de a pune capăt acestui comportament de punere la probă este aceea de a-l convinge pe copil, încă de la primul test al dragostei, că este iubit la modul absolut, nici mai mult, nici mai puţin, ci cu toată puterea ta de a iubi. Când eşti supus la test, încearcă acest răspuns: „Sunt sigură că te gândeşti la faptul că îl iubesc mai mult pe bebeluş pentru că am stat mai mult cu el decât cu tine şi acesta este motivul pentru care i-ai… (rupt cărticica), dar să ştii că nu este aşa. Te iubesc foarte, foarte mult.” Apoi ignoră-i purtarea nepotrivită şi petreceţi un timp plăcut împreună. După câteva minute, i-ai putea spune: „Atunci când începi să simţi că îl iubesc pe bebeluş mai mult decât pe tine, vino la mine şi spune-mi că paharul tău de dragoste este gol, iar eu ţi-l voi umple de se va revărsa!” Daţi-mi voie să vă avertizez că trecerea testului dragostei nu vine de la sine. Fiecare nerv din corpul vostru va simţi îndemnul de a aplica o pedeapsă. Dar, dacă o veţi face, există cele mai multe şanse ca testarea dragostei să continue!

10. Pe măsură ce copilul mai mare ajunge să-l accepte pe bebeluş şi este dispus să ajute la îngrijirea lui, nu-l descuraja, pe motiv că tu poţi face lucrul acesta cu mai multă eficienţă. Caută acele lucruri mici, dar folositoare, pe care copilul le poate face, şi acordă-i încrederea şi aprecierea ta. Răsplăteşte-i dorinţa de a fi vrut să ajute, chiar dacă efectul eforturilor sale a fost tocmai contrar.

Vă doresc mult succes!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s