Controlul emotiilor


emotional-range-content-creation-services

Ce este emotia?

Platon  considera ca „emotiile perturba gandirea”, iar I. Kant ele le definescte ca fiind  „maladii ale sufletului”. Darwin le integreaza în valoroase comportamente adaptative si evolutive ale speciilor 

J.P. Sartre  afirma ca emotiile sunt “un mod de existenta a constiintei” ce permite“întelegerea propriei fiinte în lume”. René Descartes releva faptul ca „ceea ce este sentiment in privinta unui subiect, este intodeauna actiune in orice alta privinta”

a)            Definira emotiilor

Emotia este o reactie subiectiva la un anumit eveniment caracterizata prin modificari la nivel fiziologic (cresterea frecventei cardiace, a pulsului), comportamental (ex. expresiile faciale) si experiential (sentimentele).

Emotie se numeste ceea ce simti in situatii extreme cum ar fi placerea, neplacerea, spaima sau cand incerci ceva nou.

Dupa cercetatorii se pare ca avem 6 emotii de baza: frica, furia, fericirea, supararea, neplacarea si surpriza.

Emotiile reflecta dorinta individului de a rezolva problemele in viata, modul in care se confrunta cu aceste probleme

Emotiile sunt complexe si au diferite componente fizice si mentale.

Emotiile sunt compuse din:

– sentimente subiective,

– raspunsuri fiziologice

– comportament expresiv.

Cand oamenii sunt expusi stresului, corpul elibereaza adrenalina; acest hormon pregateste corpul pentru reactia lupta sau fugi.

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.

Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem complex de cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului voluntar sub control constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub control constient).

b)Rolul emotiilor

Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice si sunt considerate ca fiind trasatura fundamentala umana. Rolul emoţiei este sa ne ajute sa monitorizam comportamentul social si sa regularizam interactiunile cu ceilalti. Corect gestionate, ele nu sunt daunatoar; fac parte din viata noastra, din procesul nostru de vindecare sau de eliminare a strsului. Ele ne pot motiva pentru o actiune buna sau rea.

c)Tipuri de emotii

In literatura de specilitate exista două criterii importante de clasificare a acestora:

(a) polaritatea

(b) funcţionalitatea.

 ·                                 După polaritatea lor, emoţiile se împart în pozitive şi negative.

 Emoţiile pozitive apar atunci când există congruenţă motivaţională. Aceasta înseamnă că evenimentele concrete sunt în concordanţă cu scopurile persoanei.

Emoţiile negative apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile individului, blocându-le sau îngreunând atingerea acestora.

 ·                                 După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în funcţionale şi disfuncţionale. Funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea unei emoţii se stabileşte în funcţie de consecinţele comportamentale ale acesteia raportate la scopurile persoanei.

 d) Cand sunt emotii negative?

Cand traim emotii pozitive, ne simtim mai bine, mai relaxatine dau sentimente de satisfactii si bine; iubirea, fericirea, placerea.

Emotiile negative au un rol important in evolutia umana.                                      

Ele produc suferinta si nefericire, rezultamd probleme de comportament si relationare.

 e) Cum proceseaza creierul emotiile?

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.

Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem complex de cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului voluntar sub control constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub control constient).

In 1885,James si Lange au propus teoria conform careia ca a simti o emotie depinde de doi factori: schimbarile fizice care se produc in corp si modul cum persoana intelege schimbarile corporale, dupa producerea evenimentului emotional. Impreuna, aceste doua componente creeaza emotia.

In 1962 Schacter-Singercortexul este partea din creier care controleaza gandurile constiente; este locul din care experimentam gandirea si simtirea. Cercetatorii considera ca lobii frontali si amigdala sunt printre cele mai importante structuri ale creierului care afecteaza emotiile. Sentimentele de fericire si de placere sunt legate de cortexul prefrontal. Furia, frica, tristetea si alte emotii de acest tip sunt legate de amigdala. Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice. Oamenii de stiinta considera ca emotiile sunt una din trasaturile umane fundamentale.

Gestionarea emotiilor distructive

De ce o emotie poate fi „distructiva”?

Emotiile negative necontrolate  pot avea efecte asupra starii de sanatate fizica a unei persoane.

·                     Cresterea tensiunii arteriale, care determina hipertensiune;

·                     Ingreunarea respiratiei;

·                     Cresterea temperaturii corpului;

·                     Transpiratie in exces

·                     Depresie

·                     Anxietate

·                     Insomnie

·                     Migrene

·                     Probleme dermatologice

·                     Tulburari ale aparatului digestive

Emotiile negative distructive

1. FURIA

a) Ce este furia?

Furia e o emotie coplesitoare. Pune des stapanire pe mintile noastre.Componentele sale sunt la nivel fiziologic:

                       inima bate mai tare,

                       respiram diferit,

                       temperatura corpului poate creste,

                       poate aparea tremurat

                       cresterea tensiunii arteriala

                       poate sa apara transpiratie,

                       roseate sau paloare,

                       senzatie de agitatie sau de sfarseala in corp.

Organismul se pregateste ca pentru a face fata unei situatii de criza si „ambaleaza motoarele”, la nivel psihologic (o gama de emotii ce insotesc furia) si cognitiv (gandurile pe care le avem in aceste moment).

b) E bine sa nu ne exprimam furia?

Multi spun ca furia poate fi tinuta „sub control”. Emotia inhibata duce la o tensiune si mai mare in organism, si efectele pe termen lung pot fi unele dezastruoase. Persoana care isi inhiba in mod frecvent furia poate ajunge sa aiba reactii necontrolate, sa aiba crize de anxietate si probleme psihosomatice (tulburari cardiace, tulburari ale aparatului digestiv sau respirator).

Emotiile trebuie exprimate, insa intr-un mod adecvat, cu respect pentru cei din jurul nostru si dupa ce am inteles natura situatiei si sursa furiei noastre (intelegand aceste lucruri, reactia se poate pierde la sine, pentru ca ne dam seama ca ne-am infuriate inutil).

c) Cum scapam de furie?

Comunicarea la furie este una din cele mai ineficiente moduri de a obtine rezultatul scontat.

Apoi, furia ascunde de multe ori sentimente de inadecvare si inferioritate.

 d) Care sunt solutiile?

Constientizarea si depasirea lor duce la un echilibru interior care duc la disparitia crizelor de furie.

Sa invatam sa ne controlam furia inseamna san e clarificam propriile nevoi. Furia poate fi controlata prin ratiune, judecata profunda a fiecarei actiuni ale noastre, prin stapanire de sine.

2.    FRICA

a) Ce este frica?

Frica este o reacţie firească, normală, a organismului, faţă de pericole.

Frica este o stare de neliniste, fiind provocata de un pericol real sau imaginar. Mintea estecea responsabila de fricile noastre si tocmai de aceea trebuie sa fim cu atat mai atenti. Frica ne poate paraliza mintea si ne poate ucide sufletul.

a.           Atunci când, în preajma noastră, apare un pericol (de exemplu, un şarpe sau un prădător), în creierul nostru se produce o serie de lucruri: toată atenţia se focalizează pe pericol, orice altă activitate e fie întreruptă, fie realizată „în regim de avarie”;

b.           creierul (în particular, o zonă specifică din creier, numită amigdală) intră într-o stare de hipervigilenţă. Această stare stimulează secreţia de neurotransmiţători, care fac să ne bată inima cu putere, să ne tensioneze corpul, să asimilăm mai mult oxigen. Pe scurt, ne pregăteşte pentru reacţia de fugă sau luptă, în faţa pericolului;

c.            comportamentul devine mult mai prudent şi tindem să ne îndepărtăm, să ocolim, să evităm zona periculoasă. O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind iraționlă

b) Cum invingem frica?

a.                            cunoasterea dusmanului

b.                            schimbarea atitudinii

c.                            infruntarea situatiei

În funcţie de ţinta noastră, trei tipuri mari de strategii sunt necesare pentru a învinge anxietatea:

1)            strategii cu ţintă neurofiziologică (reduc tensiunea neurofiziologică), cele mai importante fiind:

a)                            training-ul autogen,

b)                            relaxarea progresivă Jacobson,

c)                            exerciţii de respiraţie,

d)                            practicarea sportului;

2)            strategii cu ţintă cognitivă (reduc disfuncţiile de atenţie şi de gândire):

a)                            identificarea mecanismelor mintale disfuncţionale şi analiza lor funcţională,

b)                             revalorificarea logicii şi a datelor;

3)            strategii cu ţintă comportamentală:

a)                            expunerea (confruntarea cu situaţiile anxiogene),

b)                           abandonarea comportamentelor de siguranţă.

 3.   Gelozia

 Gelozia este un răspuns natural şi demonstrează preocuparea şi atenţia acordate celeilalte persoane, însă atunci cand este dusă la extrem, poate distruge cu uşurinţă o relaţie.

a) Ce este si cum se manifesta gelozia?
Gelozia este un amestec de emotii, sentimente, idei de suspiciune, teama de pierdere a persoanei iubite, ingrijorare, durere generata de infidelitatea sexual-afectiva a partenerului

 b) De ce apare gelozia in cuplu?

Persoanele excesiv de geloase se indoiesc in permanenta, se intreaba frecvent ce se ascunde in spatele unor gesturi sau cuvinte nevinovate. Interpreteaza eronat ceea ce li se intampla, au nevoie permanent de asigurari, dovezi de fidelitate. Gelozia in cuplu apare din insecuritate, nesiguranta si, implicit, nevoia de securitate. Aceasta poate fi privita din dubla perspectiva: fie tu te simti nesigur(a) in relatie, te simti amenintat(a) de alte persoane care (in imaginatia ta) ar putea fi mai potrivite pentru partener, fie nesiguranta provine din atitudinea deschisa, sociabila a partenerului. In primul caz, insecuritatea este legata de o imagine de sine scazuta: daca tu nu te simti indeajuns de bun(a), de frumos/frumoasa, destept/desteapta, daca nu ai succes in cariera, daca pur si simplu nu esti multumit(a) de tine insuti, aceasta provoaca sentimente de nesiguranta si un mic complex de inferioritate. Astfel, crezand ca partenerul poate gasi o alta persoana mai atractiva, desteapta etc., te vei confrunta cu sentimente de gelozie, uneori irationale si nebazate pe fapte.

c) Ce poti face daca esti prea des gelos/geloasa?

a.    analiza trairilor- sa te intrebi de unde vine aceasta emotie

b.    control – sa controlezi acele momente in care simti ca gelozia iese la suprafata

 4.   Dezamăgirea

 Dezamăgirea poate să apară brusc, ca urmare a unei trădări sau a unei înşelăciuni. Dezamăgirea se formează prin intermediul dubiului neexprimat și neclarificat, devine certitudine negativă, deprimantă şi stresantă, şi duce la dezorientarea şi la căutarea de sublimare a dorinţelor neîmplinite.

5.   Invidia

 

Este o trăire interioară mai mult sau mai puţin explicită caracterizată de dorinţa de a deţine ceva care este a altora sau care alții încă nu sunt în posesie. În procesul de invidie sunt prezenți doi factori: un subiect (cel care probează invidia) şi un subiect al dorinței care nu poate fi „satisfăcut”.

Invidia este constructiva – cand te determina sa te ambitioneze sa reusesti intr.-o activitate, fara sa-ti incalci pricipiile

Invidia este destructiva – cand este egala cu ura si dezechilibrul emotional.

 

6.  Rusinea si vinovatia

 

Rusinea este resimtita ca un disconfort, o senzatie puternica si stanjenitoare de a fi in centrul atentiei. Principala ei manifestare fiziologica este roseata tegumentelor.

Rusinea este o emotie strans legata de reactia fiziologica la stres. Ea ne informeaza despre efectul perturbator al unei intalniri sociale asupra organismului nostru. Este vorba despre o stare de hiperactivitate fiziologica semnalizata prin transpiratie abundenta, constientizarea profunda a corpului, intensificarea perceptiei, o coordoonare motrica defectuoasa (tremuraturi ala membrelor), eficienta redusa a functiilor cognitive, care are drept rezultat o interpretare eronata a sentimentelor si reactiilor celorlalti, evitarea privirii celor din jur. 

Vinovatia este o emotie complexa, dovada unui conflict interior intre dragoste si agresivitate. Capacitatea de a simti un anumit nivel de vinovatie, corespunzatoare situatiei care o declanseaza, este semnul unei maturitati afective si al capacitatii de a stabili relatii interpersonale sanatoase, in care predomina dragostea si dorinta de indreptare. Cand se intampla asta, aceeasta emotie nu creaza dificultati majore pentru elaborarea mental chiar o poate facilita pentru ca tine cont de nuantele relatiei. Totusi, vinovatia poate capata si proportii exagerate, ajungand sa copleseasca o persoana in legatura cu aproape orice aspect al vietii sale, desi, in mod obiectiv, aceasta nu are nimic sa-si reproseze. In astfel de situatii, vinovatia este insotita de anxietate,  rezultata din refularea impulsurilor agresive aspru condamnate.

Acestea trairi, emotii apar in urma contactului social si a invatarii de reguli provenite de la diferite persoane sau grupuri.

Schimbările încep să apară odată cu depăşirea fiecărui obstacol:

                       schimbarea sistemului de convingeri

                       privitul in ochi

                       constientizarea mecanismului perceptiei si al proiectiei

                       contrlul trecutului si al viitorului

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s