2. Copii 0-3 ani


copii mici2

Creşterea şi dezvoltarea copilului de la 1 la 3 ani

 Copilul este la vârsta la care îşi îmbogăţeşte substanţial planul senzorial-perceptiv. Învaţă cele mai multe lucruri prin experienţe nemijlocite sau prin explorarea mediului. Îşi pune la lucru atât senzaţiile auditive, cât şi vizuale sau tactile pentru a înţelege lumea înconjurătoare.

Până la vârsta de 3 ani, planul mental al copilului se dezvoltă considerabil. Memoria şi atenţia prind contur. Deşi memoria începe să se dezvolte pe la vârsta de 2 ani, atenţia este un câştig nou în dezvoltarea cognitiva a copilului. Abia între 2 şi 3 ani, atenţia şi concentrarea încep să ia amploare, mai ales daca sunt bine antrenate şi exersate cu ajutorul părinţilor.

Spre deosebire de perioada anterioară, copilul începe să fie indeopendent dezvoltând mersul, vorbirea, manevrarea cu mai multã precizie a obiectelor din jur. Perioada se caracterizeazã prin expansiunea conduitelor motorii şi verbale.

 S-a dovedit că primii ani de viaţă sunt vitali în stabilirea stării de bine fizic şi emoţional de mai târziu şi în cele din urmă, pentru dezvoltarea intelectuală. Din această cauză, mediul în care creşte şi se dezvoltă copilul trebuie să fie afectiv, să ofere siguranţă şi să fie stimulativ. Cercetările au pus în evidenţă mai multe tipuri de nevoi ale copilului în primii ani de viaţă ce se impun a fi satisfăcute: nevoi fizice, emoţionale şi sociale şi nevoi ce asigură dezvoltarea intelectuală.

Nevoile fizice ale copilului în primii ani de viaţă:

  • hrănă
  • protectie împotriva factorilor teratogeni
  • prevenirea bolilor

Nevoile emoţionale şi sociale ale copilului:

  • creşterea într-o familie unită, sub supravegherea strictă a
  • impunerea limitelor rezonabile ale comportamentului copilului, care să-l ajute să-şi stimuleze dezvoltarea autocontrolului.
  •  asigurarea stării de sănătate bună
  • cultivarea sentimentul de respect pentru propria viaţă şi viaţa celorlalţi

Pentru Casa Ta

Nevoile pentru dezvoltarea intelectuală corespunzătoare a copilului

  • crearea unor facilităţi educaţionale, adaptate nevoilor copilului.
  • stimularea dezvoltării intelectuale.

Perioada antepreşcolară se caracterizează prin trei achiziţii importante: 

  • Mersul
  • Limbajul
  • Reprezentarea

 Dezvoltarea motricităţii trece din faza ei incipientă “de tatonare“ în faza ei de adevărată, de expansiune. Copilul îşi dezvoltă capacităţile de la mersul şovăit la alergat,târât, căţărat, de la manevrarea imprecisă, la apucare, învârtire, desfacere. Acum este capabil să împingă, să tragă, să ridice, să spargă, să smulgă. Aceste achiziţii permit copilului un acces mai mare la mediul înconjurător ba mai mult decât atât la stăpânirea şi modificarea lui.

Se perfecţionează mişcările mâinilor în rapiditate şi precizie (încă de la un an şi câteva luni copilul poate bea din cană, mâncând cu linguriţa). La doi ani este capabil să deschidă uşile, dulapurile, sertarele şi să culeagă obiecte mici între degete.

O altă achiziţie importantă în acest stadiu este vorbirea.

La sfârşitul primului an de viaţă majoritatea copiilor pronunţă câteva cuvinte cu înţeles, dacă nu mai multe dintre acestea unele fiind cuprinse în vocabularul propriu sau limbajul propriu.

La sfârşitul primului an de viaţă deja cunoaşte valoarea socială a limbajului, respectiv faptul că prin intermediul limbajului poate obţine satisfacerea unor trebuinţe.

În jurul vârstei de 2 ani el foloseşte limbajul ca mijloc de comunicare curentă. Vocabularul său poate conţine de la 8 până la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de conţinut emoţional, se joacă repetând un cuvânt sau o frază. La 2 ani ritmul şi fluenţa vorbirii este încă slabă, produce propoziţii din care lipseşte de cele mai multe ori verbul, vocea nu este controlată în volum şi modulaţie. La 3 ani aproape majoritatea conţinutului exprimat de copil este inteligibil, înţelege întrebări simple ce au legătură cu mediul său şi activităţile sale. Este capabil să relateze despre experienţa sa şi relatarea să poată fi urmărită şi înţeleasă.

  • în perioada 12 – 18 luni:

–    foloseşte cuvinte simple pentru a denumi obiecte familiare

  • la 18 luni are un vocabular activ de 5 pana la 20 de cuvinte:
  1. poate urma instrucţiuni simple (creste capacitatea de înţelegere a limbajului)
  2. îşi recunoaşte numele.
  3. comunicarea non-verbala se nuanţează (solicita ajutor prin gesturi)
  4. foloseşte cuvântul “nu”
  • în perioada 18 – 24 luni:
    OKIAN.ro

  1. foloseşte cuvinte cu rol de propoziţie
  2. alătura 2 – 4 cuvinte
  3. numărul cuvintelor din vocabularul activ creste, ajungând la 2 ani la 150-300 de cuvinte
  • în perioada 24 – 36 luni:
  1. se îmbunătăţeşte claritatea şi corectitudinea pronunţie
  2. vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 – 1.000 de cuvinte
  3. apar întrebările “Ce este?” şi “De ce?”.

Inteligenţa şi gândirea cuprind mai multe momente:

  • 1 – 1,6 ani – conduitele inteligente achiziţionate (a suportului, a bastonului etc.) se consolidează, se diversifică, ceea ce denotă un început de separare dintre mijloc şi scop; Conduita de tatonare, fără participarea reprezentării
  • 1 ½ – 1,8 ani – apare funcţia semiotică pe baza începuturilor reprezentării, ceea ce asigură trecerea spre gândirea simbolică. Funcţia semiotică se manifestă prin 3 conduite acţionale: imitaţia amânată, jocul simbolic, desen
  • 2 ani surprinde caracterul magic – constă în asimilarea lumii la puterea magică a propriilor ţipete, cuvinte. Prin acestea vrea să obţină totul.

Jocul este un element esenţial al dezvoltării. El ocupă cea mai mare parte a timpului unui copil mai mic de 3 ani. La un an este interesat să tragă o jucărie de aţa, să închidă şi să deschidă sertarele. Îi plece să se bălăcească, să se joace cu lopăţica în nisip. Psihanaliza susţine că jocurile cu apa au un rol de calmant, apa amintindu-i copilului de lichidul amniotic. Spre vârsta de 2 ani, copilul este interesat de jocuri de evoluţie: cuburi, cheile de la uşi etc. Copilului îi plac foarte mult cărţile şi devine capabil să întoarcă paginile una după alta. Cum se apropie de vârsta de 3 ani, începe să aibă câteva noţiuni legate de ordine şi de derularea în timp a evenimentelor, permiţându-i să se identifice pe el însuşi şi să-şi reprezinte succesiunea momentelor zilei şi a zilelor săptămânii

Pe măsură ce înaintează în vârstă conduitele afective ale copilului devin tot mai complexe, caracterizându-se prin: instabilitate, fragilitate, reacţii capricioase, mare sensibilitate faţă de restricţii, refuzuri care determina uneori apariţia reacţiilor de opoziţie. În jurul vârstei de 18 luni rezonanţa afectivă creşte copilul fiind mult mai impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia în raport cu un alt copil căruia i se acordă atenţie sau faţă de o persoană care se interpune între el şi mamă.

Timiditatea faţă de persoanele străine, simpatia sau antipatia faţă de cele cunoscute sunt atitudini ce se dobândesc în această perioadă. Copilului începe să-i placă gluma, păcăleala, comicul şi poate surâde la complimente.

Atitudinea lui faţă de membrii familiei se modifică apărând anumite atitudini ostile faţă de adult concretizate în negativismul primar. Copilul se opune prin plânsete, ţipete făcând adevărate spectacole. Aceste tendinţe dispar către sfârşitul perioadei deoarece copilul se maturizează, dobândeşte mai multă siguranţă, independenţă, dar şi datorită folosirii unor metode educaţionale adecvate. Ataşamentul afectiv faţă de persoana care îl îngrijeşte capătă acum valenţe noi. Această atitudine afectivă se manifestă selectiv, dar se poate manifesta şi faţă de anumite obiecte. Anxietatea de separare devine evidentă, copilul reacţionând amplu la separarea de persoana faţă de care manifestă acest ataşament. În această perioadă ataşamentul se exprimă mai ales faţă de mamă, iar la 21-24 de luni poate îmbrăca forme dramatice când copilul, obişnuit cu prezenţa acesteia, îi descoperă absenţa. Acest lucru devine o problemă mai ales dacă persoana ce o înlocuieşte pe mamă nu are un comportament adecvat problemelor copilului la această vârstă. Legat de acest aspect, abandonul, generează reacţii care pot influenţa negativ dezvoltarea ulterioară a copilului. Cu toate că stările emoţionale sunt intense multe dintre ele sunt fragile şi instabile. Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestări violente, zgomotoase, având puţine resurse pentru a-şi controla aceste stări. Sub influenţa adultului, a experienţelor lui relaţionale, a modelelor care i se oferă, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emoţională devine mai stabilă şi mai controlată.

Personalitatea copilului se constituie prin apariţia şi dezvoltarea unor elemente bazale ale acesteia în relaţie cu cei din jur şi cu achiziţiile importante de viaţă.

Informaţiile acestui articol au rol de ghid în urmărirea dezvoltării psihologice a copilului. De reţinut este faptul că toţi copiii evoluează în moduri diferite,în ritm propriu. Articolul are ca scop informarea şi orientarea spre a observa potenţialul copilului dvs. şi a-i oferi ocazia să-şi dezvolte în mod armonios personalitatea. Dacă acest ritm de dezvoltare nu este în acord cu cele menţionate mai sus, vă recomandăm să consultaţi un specialist.

Cum să începi?

Vă propun o întâlnire să puteţi identifica dificultăţile prin care treceţi şi să vă arat calea pentru a le depăşi. Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să nu ezitaţi să cereţi sfaturi de la 0744670577, alina@psiholog-recrutare.ro , de luni până vineri de la 8h la 20h. Cabinetul psihologului vă va comunica principalele etape de tratament şi vă va consilia cu privire la punerea sa în aplicare a metodelor terapeutice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s