Clubul A.M.I. – Dezvoltare personala pentru copii


10850153_1506057589654455_7341349219384165134_n

Marti, 16.12.2014, orele 18.00, va asteptam cu mare drag sa fiti alaturi de noi, mamici, tatici, bunici, deoarece vom realiza o „Petrecere de Craciun”, iar cei mici sa fie inconjurati de un membru din familie pentru a sarbatori impreuna Magia Craciunului.

Astfel, vom face globuri, vom impodobi bradul, vom face prajituri, vom intra in atmosfera sarbatorilor de iarna cu ajutorul colindelor ce vor canta pe toata perioada petrecerii.

Program:

1. Poveste – „Legenda lui Moş Crăciun”

2. Realizarea de globuri personalizate

3. Impodobirea bradului de Craciun

4. Prepararea prajiturilor impreuna cu apartinatorii.

Clubul A.M.I., este unul din proiectele pe care am inceput sa il derulam din luna octombrie si are un adevarat succes, atat in ceea ce priveste numarul de copii pe care il avem in club, cat si datorita progreselor uimitoare pe care le fac copiii in dezvoltarea lor personala.

Club-AMI-2

Anunțuri

Atelier de creativitate si art-terapie pentru copii si parinti


2

Art-terapie

Activitati practice pentru optimizarea relatiei parinte-copil

Ce este art-terapia?

Art-terapia este o metoda terapeutica care utilizeaza jocul, desenul, pictura, colajul, modelajul. Art-terapia se realizeaza prin intermediul creatiei artistice. Cu ajutorul art-terapiei ne putem elibera de anxietatile si tensiunile acumulate, putem stimula creativitatea si dezvolta inteligenta emotionala.
Art-terapia invata copiii si adultii sa se exprime spontan si autentic. Aceasta metoda ajuta la implinire personala, dezvoltare emotionala si stimuleaza transformarea profunda.
Atelierul de art-terapie este locul in care copiii si parintii isi pot exprima emotiile, trairile, temerile si dorintele. Aici se creeaza noi legaturi intre copii si parinti, oferindu-li-se posibilitatea de a evolua in siguranta si de a invata din experienta altor parinti si a altor copii.

Beneficiile art-terapiei:
1. dezvoltarea imaginatiei si creativitatii
2. dezvoltarea inteligentei emotionale
3. dezvoltarea abilitatilor de a comunica mai repede si mai usor
4. reducerea anxietatilor, frustrarilor, emotiilor neplacute
5. cresterea stimei de sine
6. imbunatatirea si optimizarea capacitatii de autocunoastere, comunicare si relationare interpersonala.
7. dezvoltarea perseverentei si automotivarii
Cui i se adreseaza atelierul de creativitrate si art-terapie?

Atelierul este destinat copiilor si parintilor.
La atelier participa 4 – 6 copii impreuna cu parintii.
Atelierul este conceput pe grupe de varsta pentru copii: 5-7 ani, 8-10 ani, 11-14 ani.
Atelierul se organizeaza o data pe saptamana si propune un loc de exprimare libera si creativa a emotiilor, ideilor, frustrarilor, anxietatilor , in forme si culori, un suport si o insotire in evolutia fiecaruia de catre un psihoterapeut specializat care asigura un cadru protector, bazat pe incredere.
Atelierul se desfasoara pe module. Un modul dureaza 12 sedinte de 1h si 30 de minute.

Intalnirile vor avea loc 1 data pe saptamana, lunea de la orele 18.00 – 19.30.

Pentru detalii si inscrieri:
Cabinet Individual de Psihologie Blagoi Alina Maria
Site: http://www.psiholog-recrutare.ro
Tel: 0730/58.74.58 sau 0740/ 91.30.32
E-mail: alina@psiholog-recrutare.ro
Adresa: Alexandru Deparateanu, Nr. 20, Et. 3, Ap. 9
Interfon. 009, Sector 1, Bucuresti.

Clubul A.M.I. – Dezvoltare personala pentru copii


Clubul A.M.I. este unul din proiectele pe care am inceput sa il derulam din luna octombrie si are un adevarat succes, atat in ceea ce priveste numarul de copii pe care il avem in club, cat si datorita progreselor uimitoare pe care le fac copilasii in dezvoltarea lor personala.
La fiecare intalnire de grup cautam sa aducem un plus de energie si de buna dispozitie, activitatile sa fie relaxante, dar totodata sa plece fiecare cu un plus informational de la noi. Copiii invața sa-l inteleaga pe celalalt, adica sa empatizeze, sa asculte mai mult, sa aiba rabdare, sa se motiveze in terminarea activitatilor de grup, sa participe alaturi de ceilalti, sa fie mai siguri pe ei, sa-si exprime emotiile, atat pozitive, cat si negatine, fara nicio retinere.

10653520_940622719300368_2388732586587617165_n 10629687_940625079300132_6724564603156333344_n 10625011_940624782633495_2774005535892295594_n 10501999_940635412632432_174422360580611045_n 10525638_940623912633582_8754917731967595272_n 10600562_940623212633652_4673173654744436066_n 10492009_940622859300354_2143750850975303361_n  10453460_940625505966756_437765728607331191_n 10448192_940625212633452_8906536540450587844_n 10441059_940635165965790_3481555426861418122_n 10436143_940622889300351_779288001228454609_n IMAG1831 15911_940625322633441_4372631075785030046_n 16422_940625959300044_1145828784027346404_n 10151845_940634532632520_2741343848207196363_n 10433754_940635169299123_1192669469003894031_n 10435914_940622965967010_3827542341387463908_n IMAG1830 IMAG1828 IMAG1818 IMAG1817 IMAG1816 IMAG1815 IMAG1814 IMAG1757 IMAG1758 IMAG1761 IMAG1762 IMAG1801 IMAG1797 IMAG1795 IMAG1794 IMAG1793 IMAG1754 IMAG1751 IMAG1747 IMAG1763 IMAG1764 IMAG1742 IMAG1741 IMAG1738 IMAG1736 IMAG1735 IMAG1733 IMAG1725 IMAG1719      IMAG1717 IMAG1704
Bucuria cea mai mare este cand vedem schimbari mari in comportamentul copiilor, ca au invatat sa-i accepte pe ceilalti, sa lucreze in echipa, sa imparta, sa fie disponibili pentru cooperare, sa-si exprime emotiile, dar si multumirea pe care o au parintii.
Unul din principalele atuuri pe care le avem este faptul ca suntem foarte flexibile, avem multa rabdare si dragoste pentru copii, tinand cont de structura de personalitate a fiecaruia. De asemenea suntem interesate de ce-si doresc copii, de nevoile pe care le au, de abilitatile si aptitudinile acestora, pe care cautam sa le dezvoltam.
Tin sa-i multumesc colegii mele, Claudia pentru rabdarea de care da dovada si de dorinta de a invata alaturi de mine. Este o persona minunata care se pliaza perfect pe acest proiect. Creativitatea, spontaneitatea, dorinta de a-i invata pe copii si activitatile practice sunt punctele forte pe care le are Claudia. Cand spune o poveste, atat de mult suflet pune, incat ai sentimentul ca facem cu totii parte din lumea minunata pe care o expune.
De asemenea, tin sa le multumesc parintilor ca au deschidere si disponibilitate in a-i aduce pe copii si le promitem ca la sfarsitul modulului nu vor regreta ca au avut atat de multa incredere in noi, iar fiecare dintre copii va fi mult mai puternic, mult mai stapan pe sine si va avea mult mai multa incredere in el.
Dorim in continuare sa creem grupe de copii pe aceeasi varsta. In prezent avem 2 grupe formate de copii numai din copii de 5 ani si 7 de ani. Lucrand cu aceeasi varsta se pot identifica mult mai bine si usor problemele cu care se confrunta, nevoia lor de dezvoltare si putem sa facem aceleasi activitati fara a fi nevoie sa cream altele specifice varstei. Cautam sa-i valorizam si sa-i sustinem pentru a le dezvolta inteligenta emotionala, increderea in ei, dorinta de a invata si de a se bucura de ceea ce sunt.
Putem lucra cu grupe de copii intre 3 si 16 ani.
In data de 11.11.2014, orele 18.00, ne intalnim pentru a forma urmatorul grup de copii.
Va asteptam cu mare drag sa fiti alaturi de noi, sa va lasati ajutati si sa colaborati cu noi. Suntem deschise la sugestiile, parerile si dorintele voastre.
Va multumim pentru sustinere!

Psiholog Alina Blagoi
Profesor Claudia Stan

Club-AMI-2

Care sunt cauzele infertilităţii sau sterilităţii?


copiiConceperea unui copil este o decizie importanta în viaţa oricărui cuplu. Din nefericire, astăzi tot mai multe femei întâmpină dificultăţi în conceperea unui copil.

Infertilitatea sau sterilitatea este incapacitatea femeii sau a bărbatului de a concepe un copil sau reprezintă incapacitatea femeilor de a duce la termen o sarcină.

O importanţă deosebită o are descoperirea cauzelor sterilităţii care pot fi atât de natură organică, marfo-fiziologică, cât şi psihologică. Sterilitatea produce mai ales la femei un sentiment de insecuritate, o tensiune a personalităţii.

Exista două tipuri de sterilitate: una primară, când femeia nu a rămas niciodată însărcinata, şi o alta secundară, când după o primă sarcină, chiar dacă a fost sau nu dusă până la sfârşit, nu mai poate avea o alta, ne mai rămânând gravidă.

Ştiinţific s-a constatat că la nivel psihologic apare în mod inconştient o problemă emoţională, un conflict, o disfuncţie psihică ce influenţează şi determină reacţii somatice.

Incapacitatea de a concepe şi naşte un copil marchează profund psihicul ambilor parteneri, atât din punct de vedere emoţional cât şi raţional.

Aşteptarea îndelungată a copilului creează un cerc vicios, tensiunea psihică acumulată nefiind tocmai favorabilă pentru apariţia lui. Tensiunea psihică este un factor de influenţă atât a sistemului nervos, cât şi a hormonilor. Fricile, anxietatea şi stresul afectează buna funcţionare a aparatului reproducător.

Stresul, mai ales cel psihic, este cunoscut ca fiind cel mai puternic şi nociv anticoncepţional, deranjând şi slăbind sistemul imunitar, care joacă un rol important în reproducere, perturbă echilibrul hormonal, îmbătrâneşte prematur organismul femeii.

Astfel, este de luat în considerare faptul că, pe lângă un diagnosticul şi tratamentul medicamentos, în tratarea infertilităţii să se apeleze şi la sfatul unui psihoterapeut.

Refuzul inconştient al sarcinii poate avea mai multe cauze:

  • imaturitate emoţională a femeii
  • teama de a nu mai fi în centrul atenţiei
  • teama de a nu-şi pierde feminitatea, supleţea, frumuseţea fizică
  • tema de a nu rămâne cu kilograme în plus
  • teama de a fi părinte
  • frica de dependenţă
  • frica de naştere
  • incapacitatea de a alege între cariera şi copil

A cere ajutorul unui psiholog este cu siguranţă o soluţie pe care un cuplu infertil ar trebui să o aibă în vedere. Cu un tratament psihoterapeutic se poate ajunge la descoperirea unor cauze nebănuitele ale sterilităţii, ce pot fi anihilate, eliminate, şi poate lucra la creşterea capacităţii de gestionare a problemei ivite în familie, ca urmare a incapacităţii de a fi părinte, la găsirea şi punerea în practică de noi idei şi soluţii.

Un studiu recent efectuat de nişte cercetători belgieni a confirmat încă o dată importanţa stării emoţionale a femeii pentru eficienţa tratamentului.

Frecvenţa naşterilor la femeile care nu au reuşit să treacă peste depresii este de două ori mai mică decât la femeile care şi-au depăşit cu succes problemele emoţionale.

Indiciile unor stări emoţionale grave sunt sentimentele de furie şi culpabilitate, o reprimare generală. Pentru a depăşi aceasta stare, psihologii recomanda femeilor să se deschidă emoţional în raport cu ceilalţi, să-şi împărtăşească sentimentele cu soţii, cu persoanele apropiate sau cu cele care trec prin aceeaşi situaţie.

Psihologii americani recomandă tuturor cuplurilor sterile, înainte de începerea tratamentului, să frecventeze grupuri de susţinere psihologică, şedinţe de psihoterapie în grup, să se adreseze psihologului.

O lună sau două de terapie împotriva depresiei pot îmbunătăţi eficienţa tratamentului împotriva sterilităţii.

COPIII AU NEVOIE SA FIE IUBITI


copii iubitiPrima și cea mai importantă nevoie a copilului tău este aceea de a fi iubit. Fiecare copil este asemenea unui pahar gol și singurul mod în care acest pahar poate fi umplut este acela de a-i arăta copilului dragoste. Doar atunci când paharul este „plin de dă peste el” copilul poate începe să dăruiască, la rândul său, Dragoste. Copilul tău are nevoie să fie alintat, mângâiat și îmbrăţișat, să se simtă aproape de tine, să i se ofere căldură și confort emoţional, să se simtă dorit și înţeles. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrană și de îngrijire, nu este suficient. Mulţi copii au stagnat din creștere sau chiar au murit, în ciuda îngrijirii fizice aecvate care li s-a oferit, pentru simplul fapt că le-a lipsit dragostea. Dragostea este atât de importantă, încât voi, părinţii, trebuie să împliniţi această nevoie înainte deoricare alta. Nu este suficient ca voi să simţiţi, să credeţi sau chiar să știţi că vă iubiţi copilul, ci copilul trebuie să perceapă el însuși această dragoste, altfel ea nu are nici o valoare. Este deosebit de important să-i arăţi copilului că este iubit, în special în primii ani de viaţă. Dacă i-aţi întreba pe părinţi: „Vă iubiţi copiii?”, probabil că marea majoritate v-ar răspunde: „Bineînţeles că-i iubesc. Le ofer tot ce au nevoie; am grijă de ei…” Totuși, de multe ori, copiii nu simt că sunt iubiţi. Ei spun: „Părinţii mei mă iubesc doar atunci când iau note bune, când mă îmbrac singur sau când îmi fac curat în cameră. Când sunt bun, mă iubesc; altfel, nu!” Acești copii nu înţeleg că sunt iubiţi pentru ceea ce sunt ei, în mod individual, necondiţionat, independent de niște cerinţe. Ei simt că părinţii lor îi iubesc în mod condiţionat și există un mare pericol în acest fel de dragoste. Este destul de ușor să iubești un copil atrăgător, sănătos, cu o fire plăcută. Dar nu toţi copiii se nasc cu asemenea trăsături și nu toţi au parte de timpuriu de experienţe care să-i modeleze, făcându-i să ajungă în niște persoane atrăgătoare și ușor de iubit. De fapt, pe la vârsta de doi, trei sau patru ani, în unii copii a fost deja imprimat un comportament negativ, deoarece au fost trataţi cu o așa lipsă de iubire, încât ajung să pară că resping orice manifestare de acest fel. Părinţii s-ar putea să nu înţeleagă că acest comportament negativ este, de fapt, un strigăt după iubire, iar atunci când iubirea așteptată de copil întârzie, este posibil să aibă loc niște reacţii în lanţ, iar părinţii vor avea, drept răspuns, tendinţa de a-l respinge și mai mult pe copilul neiubitor. Părinţii nu trebuie să uite nici o clipă că un copil care are un comportament supărător este un copil care are cel mai mult nevoie de dragoste, de compasiune și de ajutor. Copilul care vă pune cel mai mult răbdarea la încercare are cel mai mult nevoie de dragostea voastră. Copilul care mușcă, fură, lovește sau folosește cuvinte „urâte” este posibil ca, prin aceasta, să nu facă altceva decât să te pună la încercare și, în mod inconștient, să te întrebe: „Poţi să mă iubești chiar și atunci când sunt atât de îngrozitor?” Alţi copii se comportă tocmai invers. Ei nu pot să acţioneze într-un asemenea mod „nesuferit”, de teamă că vor fi respinși și mai mult, astfel că își dau toată silinţa să fie buni.
S-ar putea ca, la început, copilul care este tot timpul preocupat să fie pe placul celor din jur să obţină rezultatele dorite și săprimească atenţie și acceptare din partea acestora. Însă, de obicei, acest comportament ajunge, până la urmă, să calce pe cineva pe nervi, iar copilul este repezit și alungat fără să i se dea nici o explicaţie pentru această schimbare de atitudine. În loc să respingi un copil prea insistent să „îţi intre pe sub piele”, este mai bine să îţi iei timp să discuţi cu el despre modul în care se comportă. Ajută-l să înţeleagă că îl iubești tot timpul, indiferent că este bun sau rău. A învăţa că nu trebuie să fii neapărat bun pentru a fi iubit reprezintă o lecţie deosebit de importantă pentru copii (și pentru adulţi). Un alt tip de copil pe care părinţii trebuie să se asigure că l-au încurajat cu dragoste este acela care se retrage din cadrul social. La un asemenea copil s-ar putea să fie cel mai greu să ajungem, pentru că el nu caută dragostea în mod activ și s-ar putea întâmpla să vă respingă gesturile de afecţiune. Niciodată nu poţi oferi dragoste cu forţa. Dragostea este un dar care se oferă în mod liber și care trebuie să fie acceptat tot în mod liber. Printr-o purtare blândă și consecventă, poţi ajunge ca, încetul cu încetul, să câștigi încrederea și, în cele din urmă, dragostea unui copil retras, dar acest tip de copil s-ar putea să nu ajungă niciodată la fel de drăgăstos și de apropiat ca ceilalţi.
Unii copii, pe parcursul diferitelor etape ale vieţii lor, adesea pot trece de la un tip comportamental la altul: de la negativ, la excesiv de preocupat să îţi facă pe plac și apoi la retragere și închidere în sine. Nu este ușor să-ţi iubești copilul pe parcursul acestor etape, dar acest lucru este esenţial totuși pentru o dezvoltare sănătoasă a personalităţii sale. Să împlinești nevoia de dragoste a copilului tău nu înseamnă să excluzi nevoia de disciplină. Uneori îţi va fi de folos să-ţi dai seama că respectivul comportament este cauzat de ceva; că există un motiv pentru care copilul se poartă într-un anumit fel. Înţelegerea acestui fapt important te va ajuta să nu iei atitudinea copilului de respingere sau de neascultare, drept un atac personal. Ea îţi va oferi libertateade a-i trece cu vederea comportamentul supărător, de a căuta să descoperi adevăratele cauze și de a pune la punct strategiile de remediere. Când ajungi să-ţi dai seama că există un motiv pentru acel comportament supărător, caută să separi comportamentul apărut de copilul „real”, care simte nevoia să fie iubit. Ca urmare, îl poţi mustra pe copil într-un mod iubitor și plin de înţelegere, chiar dacă ţi se pare că el nu merită o asemenea atitudine din partea ta. S-ar putea ca, umplându-i paharul cu dragoste, să-i furnizezi copilului suficientă încredere în sine, încât să aleagă el însuși să schimbe sau să biruie acel comportament agresiv și supărător.
Este ușor să jefuim un copil de dragostea noastră. Fără să ne dăm seama, noi reacţionăm la atitudinea lui negativă, pedepsindu-l pe nedrept sau rănindu-i simţămintele sensibile prin cuvintele și prin acţiunile noastre aspre. De multe ori, noi golim cupa de dragoste a copilului în mod inconștient. De exemplu, următoarele gesturi și atitudini aduc după ele tocmai golirea acestei cupe:
1. Să-ţi exprimi aprobarea doar atunci când copilul este bun. Făcând astfel, înseamnă că-ţi iubești copilul condiţionat.
2. Să-ţi ameninţi copilul în încercarea de a-l corecta.
3. Să exprimi o atitudine critică.
4. Să ţipi sau să strigi la copil.
5. Să-ţi exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamăgirea sau neplăcerea.
6. Să-i aplici „tratamentul tăcerii”.
7. Să fii prea ocupat ca să-i acorzi atenţie.
8. Să rostești numele copilului pe un ton jignitor.
Da, este ușor să golești cupa de iubire a unui copil și orice părinte este vinovat de a fi făcut, ocazional, această greșeală. Dar nu te lăsa copleșit de vinovăţie. Fii dispus să spui simplu: „Îmi pare rău”, apoi să începi procesul de umplere.
Iată cum:
1. În primul rând, manifestă acceptare, respectând fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trăsături de caracter dăruite de Dumnezeu, chiar și atunci când acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire și de amabilitate. Încearcă să înţelegi. Poartă-te în așa fel, încât copilul să știe că este dorit și binevenit. Iubește-l necondiţionat. Sa intelegem nevoile copiilor
2. În al doilea rând, ascultă-ţi cu atenţie copilul, chiar dacă acesta are să-ţi spună câteva lucruri foarte neplăcute, și urmărește-i limbajul corporal. De multe ori, copiii nu exprimă în cuvinte ceea ce simt, dar își manifestă simţămintele prin gesturi. Crează o atmosferă confortabilă și plină de căldură, în care copilul să se simtă liber să se exprime.
3. În al treilea rând, ia-ţi timp să stai cu copilul, și aceasta nu doar atunci când nu ai altceva de făcut, ci ori de câte ori copilul are nevoie de tine, chiar dacă aceasta poate să fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci când bebelușul plânge sau când vorbești la telefon. Evident, nu este posibil să lași totul deoparte, de fiecare dată când copilul are nevoie de atenţie. De exemplu, când copilul vine la tine, cu dorinţele lui, într-un moment când nu i le poţi împlini pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunându-i: „Nu vezi că sunt ocupat(ă)?” Încearcă să-l îmbrăţișezi, să-i zâmbești cu toată căldura și să-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(ă), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei să-mi spui”. Copiii trebuie să înveţe să aibă răbdare și să-i înţeleagă pe cei din jurul lor, dar prea adesea adulţii au tendinţa de a așeza propriile priorităţi mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci când copiii suferă din cauză că paharul lor de iubire este gol, tendinţa de a nu le acorda atenţie în mod personal poate fi interpretată de ei drept respingere. Procedează în așa fel, încât fiecare copil să știe că te bucuri să fii împreună cu el. Îi poţi comunica acest mesaj mângâindu-l, îmbrăţișându-l sau trăgându-l lângă tine atunci când este momentul. Împlinirea nevoilor fizice și emoţionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceţi împreună, este metoda care spune cel mai clar și mai con-vingător: „Te iubesc”.

Nudismul are efecte negative asupra copiilor


ziua-naturismului-elogiul-nudismuluiMulţi oameni îşi petrec vacanţa de vară la mare, pentru a se bucura de plajă, soare şi apă, pentru a admira marea în sine, parte din frumuseţile şi măreţiile lui Dumnezeu. Unele persoane aleg să facă nudism, chiar şi atunci când sunt însoţite de propriii copii. Ceea ce nu ştiu aceşti părinţi este că un asemenea comportament îl poate marca din punct de vedere psihic pe copil.

 Nu există persoană care să nu se fi plimbat pe plajă şi să nu întâlnească oameni care îşi expuneau trupul gol la plajă. Dacă fiecare adult este liber să facă ce doreşte, este conştient de faptele sale, fie că este ceva moral sau imoral, nu acelaşi lucru putem spune şi în cazul în care sunt afectaţi copiii. Ce se întâmplă cu acei copii care îşi însoţesc părinţii pe o plajă de nudişti? Este oare un lucru sănătos ca un minor de 5-6 ani să-şi vadă mama sau tatăl complet dezbrăcaţi? Despre impactul psihologic pe care îl poate avea un asemenea comportament asupra copiilor ne-a vorbit psihologul Alina Maria Blăgoi din cadrul “Cabinetului Individual de Psihologie” din Bucureşti: “La noi în ţară nu există o cultură a nudismului aşa cum este în Suedia sau Finlanda. În aceste ţări, nudismul se practică fără nici o reţinere, nudiştii fiind consideraţi simbolul unui sentiment de libertate, al renunţării la convenţiile sociale, având “open-mind” (minte deschisă). Însă nudismul se întâlneşte şi la noi şi poate avea repercusiuni serioase în cazul minorilor. Adulţii care impun copiilor să meargă la nudism nu conştientizează că acest lucru ar putea avea efecte negative asupra celor mici deoarece copilul poate compara trupul său cu cel al părinţilor şi să se simtă “incomplet” (de exemplu, fetiţele pentru că nu au sâni). În toate cazurile de abuz părintesc, fie că este voluntar sau neintenţionat, pot apărea uneori tulburări severe în dezvoltarea psihologică a copilului, de neşters, iar la vârsta adultă, acestea vor deveni pregnante, accentuate pe viaţă. Având în vedere implicarea emoţional-afectivă în relaţiile cu ceilalţi, se pot dezvolta următoarele tulburări: anxietate şi confuzie, lipsă de atenţie şi concentrare, pierdere de contact cu realitatea, întârziere sau regresie, schimbări în starea de spirit şi retragere în sine”.

 Efectul: pierderea inocenţei copiilor

De asemenea, doamna psiholog Blăgoi consideră că dacă în cazul adulţilor nudismul este o alegere conştientă şi responsabilă, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul copiilor care nu au posibilitatea de a alege şi sunt puşi în situaţia de a face un lucru care le este practic impus. Deşi, probabil, se doreşte din partea părinţilor ca prin nudism să îi facă o oarecare educaţie sexuală copilului, o obişnuire a acestuia cu nuditatea şi o reducere a curiozităţii sexuale, în multe cazuri, efectul nu va fi cel scontat, ci, din contră, cel mic va deveni extrem de curios de tot ce înseamnă aspect sexual şi va fi tentat de a-şi începe viaţa intimă destul de devreme. “Unii oameni de ştiinţă au studiat impactul nudismului asupra copiilor şi au ajuns la concluzia că aceştia trebuie să aibă libertatea de a alege dacă să urmeze sau nu părinţii în practica lor. Pentru fiecare individ în parte, acceptarea sau nu a nudismului rămâne la latitudinea sa. Însă, în educarea copilului, este de dorit ca intimitatea şi confidenţialitatea să fie puncte-cheie, să le înţeleagă rostul şi să respecte regulile pe care adultul le face. Se ştie că lipsa de cultură şi civilizaţie, împreună cu provocări atât în spaţiul familial, cât şi extrafamilial, poate conduce la o experimentare, şi în cazul fetelor, dar şi al băieţilor, a vieţii sexuale, încă de la vârste fragede, de 11-12 ani”, a mai spus psihologul Alina Maria Blăgoi.

Aşadar, un asemenea comportament al părinţilor în faţa copiilor, indiferent de vârstă, nu este firesc, iar aceste constatări nu sunt impuneri ale unei morale prea rigide, ci soluţii pentru o educaţie şi o relaţionare sănătoase în familie, o siguranţă că minorul nu va rămâne cu nişte sechele care îl vor marca pe viaţă.