Clubul A.M.I. – Dezvoltare personala pentru copii


Clubul A.M.I. este unul din proiectele pe care am inceput sa il derulam din luna octombrie si are un adevarat succes, atat in ceea ce priveste numarul de copii pe care il avem in club, cat si datorita progreselor uimitoare pe care le fac copilasii in dezvoltarea lor personala.
La fiecare intalnire de grup cautam sa aducem un plus de energie si de buna dispozitie, activitatile sa fie relaxante, dar totodata sa plece fiecare cu un plus informational de la noi. Copiii invața sa-l inteleaga pe celalalt, adica sa empatizeze, sa asculte mai mult, sa aiba rabdare, sa se motiveze in terminarea activitatilor de grup, sa participe alaturi de ceilalti, sa fie mai siguri pe ei, sa-si exprime emotiile, atat pozitive, cat si negatine, fara nicio retinere.

10653520_940622719300368_2388732586587617165_n 10629687_940625079300132_6724564603156333344_n 10625011_940624782633495_2774005535892295594_n 10501999_940635412632432_174422360580611045_n 10525638_940623912633582_8754917731967595272_n 10600562_940623212633652_4673173654744436066_n 10492009_940622859300354_2143750850975303361_n  10453460_940625505966756_437765728607331191_n 10448192_940625212633452_8906536540450587844_n 10441059_940635165965790_3481555426861418122_n 10436143_940622889300351_779288001228454609_n IMAG1831 15911_940625322633441_4372631075785030046_n 16422_940625959300044_1145828784027346404_n 10151845_940634532632520_2741343848207196363_n 10433754_940635169299123_1192669469003894031_n 10435914_940622965967010_3827542341387463908_n IMAG1830 IMAG1828 IMAG1818 IMAG1817 IMAG1816 IMAG1815 IMAG1814 IMAG1757 IMAG1758 IMAG1761 IMAG1762 IMAG1801 IMAG1797 IMAG1795 IMAG1794 IMAG1793 IMAG1754 IMAG1751 IMAG1747 IMAG1763 IMAG1764 IMAG1742 IMAG1741 IMAG1738 IMAG1736 IMAG1735 IMAG1733 IMAG1725 IMAG1719      IMAG1717 IMAG1704
Bucuria cea mai mare este cand vedem schimbari mari in comportamentul copiilor, ca au invatat sa-i accepte pe ceilalti, sa lucreze in echipa, sa imparta, sa fie disponibili pentru cooperare, sa-si exprime emotiile, dar si multumirea pe care o au parintii.
Unul din principalele atuuri pe care le avem este faptul ca suntem foarte flexibile, avem multa rabdare si dragoste pentru copii, tinand cont de structura de personalitate a fiecaruia. De asemenea suntem interesate de ce-si doresc copii, de nevoile pe care le au, de abilitatile si aptitudinile acestora, pe care cautam sa le dezvoltam.
Tin sa-i multumesc colegii mele, Claudia pentru rabdarea de care da dovada si de dorinta de a invata alaturi de mine. Este o persona minunata care se pliaza perfect pe acest proiect. Creativitatea, spontaneitatea, dorinta de a-i invata pe copii si activitatile practice sunt punctele forte pe care le are Claudia. Cand spune o poveste, atat de mult suflet pune, incat ai sentimentul ca facem cu totii parte din lumea minunata pe care o expune.
De asemenea, tin sa le multumesc parintilor ca au deschidere si disponibilitate in a-i aduce pe copii si le promitem ca la sfarsitul modulului nu vor regreta ca au avut atat de multa incredere in noi, iar fiecare dintre copii va fi mult mai puternic, mult mai stapan pe sine si va avea mult mai multa incredere in el.
Dorim in continuare sa creem grupe de copii pe aceeasi varsta. In prezent avem 2 grupe formate de copii numai din copii de 5 ani si 7 de ani. Lucrand cu aceeasi varsta se pot identifica mult mai bine si usor problemele cu care se confrunta, nevoia lor de dezvoltare si putem sa facem aceleasi activitati fara a fi nevoie sa cream altele specifice varstei. Cautam sa-i valorizam si sa-i sustinem pentru a le dezvolta inteligenta emotionala, increderea in ei, dorinta de a invata si de a se bucura de ceea ce sunt.
Putem lucra cu grupe de copii intre 3 si 16 ani.
In data de 11.11.2014, orele 18.00, ne intalnim pentru a forma urmatorul grup de copii.
Va asteptam cu mare drag sa fiti alaturi de noi, sa va lasati ajutati si sa colaborati cu noi. Suntem deschise la sugestiile, parerile si dorintele voastre.
Va multumim pentru sustinere!

Psiholog Alina Blagoi
Profesor Claudia Stan

Club-AMI-2

Rolul motivaţiei în viaţa noastră


motivation

OKIAN.ro

Motivaţia este un „concept fundamental în psihologie şi, în genere în ştiinţele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuinţe, tendinţe, afecte, interese, intenţii, idealuri – care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini”.

            Omul desfăşoară multe activităţi: mănâncă, se joaca, învaţă, colecţionează lucrări de arta, îşi agresează semenii, îi ajuta. O trăsătura comună acestor activităţi este motivaţia, fiind primul lor element cronologic.

A cunoaşte motivaţia unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce’’ inteprinde o activitate. Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanşatoare sunt multiple şi nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reacţiile sunt declanşate şi de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaţie de la latinescul motivus (care pune în mişcare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricărei componente a motivaţiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanşează, direcţionează şi susţine energetic activitatea.

            Motivaţia acţionează ca un câmp de forte (Kurt Lewin) în care se afla atât subiectul cât şi obiectele, persoanele, activităţile. Pentru a caracteriza o componenta a motivaţiei s-a folosit conceptul de vector care poseda în fizica: mărime, direcţie şi sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivaţiei sunt caracterizaţi prin intensitate, direcţie şi sens, proprietăţi care pot fi măsurate prin anumite metode psihologice. Direcţia şi sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regăseşte în forţa de apropiere sau respingere. Între motivaţiile active la un moment dat, ca şi între forţele fizice, pot exista relaţii diverse, dar mult mai complexe.

            Rolul motivaţiei

Motivaţia este esenţială în activitatea psihică şi în dezvoltarea personalităţii, astfel:

  • este primul element cronologic al oricărei activităţi
  • semnalizează deficituri fiziologice şi psihologice (ex: foamea semnalizează scăderea procentului de zahar din sânge sub o anumita limita, în vreme ce trebuinţa de afiliere este semnalizata de sentimentul de singurătate)
  • selectează şi declanşează activităţile corespunzătoare propriei satisfaceri şi le susţine energetic (trebuinţa de afirmare a unui elev declanşează activitatea de învăţare, participare la concursuri)
  • contribuie, prin repetarea unor activităţi şi evitarea altora, la formarea şi consolidarea unor însuşiri ale personalităţii (interesul pentru muzica favorizează capacitatea de execuţie a unei lucrări muzicale).

La rândul ei, personalitatea matură funcţionează ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme orientării ei generale sunt reţinute, cele contrare sunt respinse.

            Sistemul motivaţional

Componentele sistemului motivaţional sunt numeroase, variază ca origine, mod de satisfacere şi funcţii. Aşa cum s-a afirmat, motivaţia umana include trebuinţe, motive, interese, convingeri, tendinţe, intenţii, dorinţe, aspiraţii

Trebuinţele sunt componente ale motivaţiei care semnalizează o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Modelul ierarhic al trebuinţelor umane (A .Maslow) ne demonstrează faptul că trebuinţele umane sunt organizate într-o structură ierarhică, la baza fiind plasate trebuinţele fiziologice, iar în vârful piramidei trebuinţele referitoare la realizarea de sine.

Modelul ierarhic al trebuinţelor umane elaborat de Maslow cuprinde următoarele categorii:

  1. trebuinţe fiziologice (trebuinţa de hrană, de apă, trebuinţa sexuala, trebuinţa de odihnă)
  2. trebuinţe de securitate (apărare, protecţie, echilibru emoţional)
  3. trebuinţe de iubire şi apartenenţă la grup ( trebuinţa de a aparţine unui grup, de a fi acceptat, de a oferi şi primi afecţiune )
  4. trebuinţe de stimă de sine ( trebuinţa de prestigiu, de a beneficia de aprobare şi preţuire, de a atinge obiective)
  5. trebuinţe cognitive (trebuinţa de a înţelege, de a cunoaşte, de a explora, de a descoperi)
  6. trebuinţe estetice (trebuinţa de frumos, de ordine, de simetrie, de armonie)
  7. trebuinţe de autorealizare şi de valorificare a propriului potenţial (trebuinţa de a-şi utiliza potenţialul creativ, de a găsi autoîmplinirea).

Trebuinţele lui Maslow sunt trebuinţe de deficienta (primele patru clase de trebuinţe) şi trebuinţe de creştere sau dezvoltare (dorinţa omului de a avea succes, de a şti, de a-şi valorifica aptitudinile şi care includ ultimele trei clase de trebuinţe).

În viziunea lui Maslow, o trebuinţă superioară nu se exprima decât atunci când sunt satisfăcute, măcar parţial, trebuinţele de nivel inferior, iar cu cât o trebuinţă se află mai spre vârful piramidei,v cu atât ea este mai specific umana, iar satisfacerea ei produce mulţumire şi dezvoltă o tensiune plăcuta în organism. Cea mai înalta motivaţie, autoactualizarea, poate fi atinsă dacă celelalte nevoi sunt satisfăcute.

Trebuinţele mai sunt clasificate şi astfel:

a. Trebuinţe inferioare prezente la om şi la animale, dar satisfăcute de primul diferit şi trebuinţe superioare specifice omului şi plasate spre vârful piramidei.

b. Trebuinţe homeostazie şi trebuinţe de creştere. Homeostazia este o noţiune împrumutata din fiziologie şi care denumeşte tendinţa organismului de a menţine constanţi parametrii mediului intern. Trebuinţele homeostazice explică doar activitatea de adaptare. Trebuinţele de creştere nu urmăresc menţinerea stării date, ci atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfecţionarea.

Cunoaşterea ierarhiei trebuinţelor este utila în explicarea comportamentelor deoarece:

  • diferite trepte apar pe rând în funcţie de dezvoltare psihică, prima cuprinzând trebuinţe dezvoltându-se în copilărie, adolescenţă sau mai târziu
  • intensitatea trebuinţelor scade de la baza spre vârf
  • trebuinţa superioară nu se satisface decât dacă n-au fost satisfăcute într-o oarecare măsură, cele inferioare ei, (este dificil pentru un profesor sa activeze trebuinţa de a şti a unui elev daca cele de hrana şi adăpost nu sunt satisfăcute)
  • cu cât o trebuinţă este mai înaltă, cu atât este mai caracteristică pentru om.

Psihologia modernă recunoaşte doua tipuri de motivaţie:

  • intrinsecă – în care persoana urmăreşte o activitate (sau chiar mai multe) strict cognitivă, când acţiunile întreprinse sunt pentru sine; de ex.  aspiraţia spre competenţă profesională, socială

Motivaţia intrinsecă  cuprinde:

  1. curiozitatea
  2. atitudine epistemică stabilă prin informaţiile furnizate de procesul învăţării
  3. interesele cognitive
  4. aspiraţia spre competenţă.
  • extrinsecă – în care persoana urmăreşte, prin activităţile depuse anumite recompense morale:prestigiu, notorietate, faima, bani, statut, poziţie

Motivaţia extrinsecă  vizează:

  1. aşteptarea laudei, notei, recompensei materiale
  2. dorinţa de afiliere (elevul învaţă pentru a face pe plac familiei care îl laudă, îl recompensează
  3. elevul nutreşte dorinţa de a corespunde aşteptărilor profesorului; doreşte să fie împreună cu copiii de aceeaşi vârstă
  4. tendinţele normative (obişnuinţa de a se supune la norme, la obligaţii)
  5. teama de consecinţe neplăcute (teama de eşec, de pedeapsă)
  6. ambiţia
  7. trebuinţa de statut ridicat .

Interesele sunt înclinări şi preocupări pentru anumite situaţii ale mediului. În cursul dezvoltării individuale, ele devin mai mult sau mai puţin permanente şi dirijează cu predilecţie persoana spre un anume complex de situaţii exterioare, determinând desfăşurarea activităţii în anumite direcţii, mai mult sau mai puţin constante.  

R. Terman leagă interesele de efortul voluntar atunci când afirmă că voinţa este mânată spre acţiune de puterea dinamică a intereselor. La rândul său, M. Freyer face distincţia între interesele subiective (de exemplu, o persoană poate afirma că îi place cartea pe care a citit-o) şi interesele obiective (de exemplu, o persoană poate sta în faţa unei vitrine cu cărţi pe care le urmăreşte cu atenţie, din această situaţie putându-ne da seama că persoana în cauză manifestă interes pentru o carte anume sau pentru lectură). Ambele categorii de interese implică un proces afectiv în cadrul relaţiei subiectului cu obiectul, a cărei intensitate poate fi reprezentată continuum: la un capăt se află plăcerea, iar la celălalt neplăcerea (aversiunea). Între cele două extreme se poziţionează indiferenţa.

Optimum motivaţional se obţine prin acţiunea asupra celor două variabile care intră în joc: obişnuirea indivizilor de a percepe cât mai corect dificultatea sarcinii (prin atragerea atenţiei asupra importanţei ei, prin sublinierea momentelor ei mai grele etc.) sau prin manipularea intensităţii motivaţiei în sensul creşterii sau scăderii ei ( inducerea unor emoţii puternice, de anxietate sau frică, ar putea creşte intensitatea motivaţiei; anunţarea elevilor sau a subordonaţilor că în curând va avea loc o inspecţie a şefilor se soldează cu acelaşi efect).

Activitatea de învăţare începe pe suportul unei motivaţii extrinseci, care în mod treptat se poate transforma într-o activitate motivată intrinsec.

Pentru crearea motivaţiei este necesar să se prezinte elevilor scopul învăţării, să fie apreciaţi pozitiv şi încurajaţi să-şi realizeze scopurile vieţii, să li se arate progresele făcute, să li se trezească curiozitatea pentru ceea ce trebuie să înveţe, precizându-se sarcinile învăţării individuale în raport cu ritmul de muncă al fiecăruia. Exigenţa ridicată, recompensele şi activităţile extraşcolare sporesc motivaţia.