cine sunt eu
„Cine sunt eu?”, dar în activitatea mea de psiholog această întrebare are semnificaţii complexe.
Aşadar, o să vă spun câteva cuvinte despre mine, adică despre „Cine sunt eu?”.
Despre mine vă pot spune că am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu în anul 2002. Tot în 2002 am început cursurile de psihoterapie de grup,”Psihodramă” pe care le-am finalizat în 2006 timp în care mi-am făcut şi dezvoltarea personală, cu ajutorul căreia m-am împăcat cu mine, mi-am cunoscut care-mi sunt punctele forte, am învăţat să-mi depăşesc limitele şi m-am înzestrat cu abilitatea de a înţelege şi empatiza cu oamenii.
La fel cum unii sunt pasionaţi de.. orice alt ceva, eu sunt pasionată de autocunoaştere şi dezvoltare personală. Consider că fără a ne cunoaşte pe noi înşine nu putem să nu ne dezvoltăm, nu putem să evoluăm. Unii mergem pe un drum, alţii pe un altul; un drum poate fi mai lung, altul mai scurt, însă până la urmă cu toţii căutăm acelaşi lucru: linişte, pace, fericire.. iar pentru a obţine asta este necesar să ne cunoaştem cu adevărat şi să ne exersăm şi dezvoltăm calităţile pe care le avem.
Prin profesia pe care o practic ştiu că pot ajunge mai uşor acolo unde doresc să fiu. Unde doresc să fiu? Într-o stare de linişte şi pace. Într-o stare şi un stadiu care să îmi permită să mă bucur constant de frumuseţea acestei lumi şi să ajut şi pe alţii să se bucure de acest moment incredibil care este prezentul.
Am lucrat ca psiholog într-un spital din provincie pe o perioadă de 4 ani. Aici, la Spitalul de Urgenţă Moineşti, m-am format, am crescut şi m-am dezvoltat pe plan profesional. Am cunoscut cu adevărat ce înseamnă suferinţa umană, având cazuri cu încărcătură afectivă (nefrologie – dializă, oncologie, TBC, interne, etc.). În perioada de 4 ani, am avut şi succese şi eşecuri. Cu o cazuistică de peste 3500 oameni pe care i-am asistat, i-am susţinut în timpul operaţiilor, le-am fost aproape lor şi aparţinătorilor în cazul celor care depindeau de dializă, nu a fost uşor. Succesele ţineau de reuşita de a depăşi a pacientului a momentelor dificile din viaţa lor, insuccesul a fost decesul fiecărui pacient, în funcţie de boala pe care o avea.
În paralel am lucrat ca şi psiholog şcolar timp de 3 ani, având peste 1200 de copii, de la clasele I până la clasele a VIII-a. Mi-a plăcut această muncă şi am căutat în permanenţă să fiu acolo, lângă ei, să-i înţeleg şi să le ofer din suflet tot ce ştiam, pentru a trece peste pubertate (aici mă refer la cei mari clasele VI-VIII).
După 4 ani, 2006, am hotărât să îmi deschid orizontul şi am ajuns în Bucuresti, unde am luat totul de la zero. Am deschis cabinetul, pe care il am şi în prezent, iar acum 3 ani, m-am gândit că pot face şi mai mult de atât. Am înfiinţat o societate de resurse umane, care este singura din ţară ce oferă servicii de testări poligraf la orice tip de angajare. Clienţii noştri sunt foarte mulţumiţi de aceasta activitate, dându-le o siguranţa în ceea ce priveşte „omul potrivit la locul potrivit”. De asemenea, pe lângă testări poligraf şi psihologice, folosim în recrutare şi testarea grafologică, care este de mare interes pentru mulţi angajatori de top.
Şi altfel spus, de fiecare dată când începem ceva nou, nu este uşor. De fiecare dată o luăm de la capăt. Căutam să ne perfecţionam şi să oferim inovaţie celorlalţi. Vrem să facem diferenţa şi să fim cei mai buni, performeri în mai toate situaţiile. Căutau să învăţăm din eşecuri, să extragem parte bună a lucrurilor şi să identificăm plusul pentru a merge mai departe.
Numai cu pasiune, ambiţie, determinare, încredere în tine, există reuşită. Aşa văd eu portretul robot al femeii de succes.
Vreau să vă mai spun că în psihologie există chiar un test denumit „Cine sunt eu?”, care presupune elaborarea unei scurte compuneri despre tine.
De aici plecând am să vă spun o poveste terapeutică scrisă de Anthony de Mello, preot iezuit şi psihoterapeut:
“O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecaţii de Apoi.
– Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
– Sunt şotia primarului, a răspuns ea.
– Nu te-am întrebat a cui şotie eşti, ci cine eşti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am întrebat a cui mama eşti, ci cine eşti tu.
– Sunt învăţătoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci tine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: „Cine eşti tu?”
– Sunt creştină.
– Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
– Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-a dat de pomană ceIor sărmani.
– Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu.
În mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.”
Nichita Stănescu răspundea astfel la întrebarea: „Cine sunt eu?”
“Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte”
Iar eu, Alina Blăgoi pot spune că sunt un om bun, o persoană care se implică în problemele celorlalţi, care căuta să fie „acolo”, ori de câte ori poate.
Sunt o femeie ambiţioasă, sociabilă, sensibilă, serioasă, dornică să înveţe în fiecare zi câte ceva, o femeie luptătoare, care nu renunţă, chiar dacă a avut piedici, care căuta soluţii, şi dacă nu le găseşte, inventează.
Sunt o persoană creativă, cu spirit de aventură, căreia îi plac surprizele, dar să şi facă, optimistă şi cu o gândire pozitivă.
Sunt o mamă care se dedică familiei, care-şi iubeşte enorm copii căutând să le ofere cât de mult din timpul ei, să le deschidă orizontul şi să-i ajute să-şi dezvolte personalitatea.
Sunt o soţie iubitoare, care este lângă soţul ei, chiar dacă unele momente nu sunt chiar „roz”, sunt înţelegătoare, şi prezentă în viaţa de cuplu.
Sunt un psiholog care iubeşte oamenii, face tot din pasiune şi pentru a–i ajuta pe ceilalţi pentru ca să treacă peste probleme lor, sau cel puţin să le înţeleagă (chiar dacă unii nu le acceptă, am conştiinţa împăcata că am spus ce aveam de spus).
Îmi place să fac performanţă, să ies din anonimat şi să fiu altfel decât ceilalti.
„Cine sunt eu? ” este o întrebare pe care mai devreme sau mai târziu toţi trebuie să ne-o punem cu scopul de a găsi repere de orientare şi resurse motivaţionale să devenim mai performanţi în acţiunile pe care le întreprindem.
În final, vă provoc să vă gândiţi la cine sunteţi voi cu adevărat şi ce vă defineşte.
Clubul A.M.I. - Dezvoltare Personala pentru Copii 